Imbatranesc sau nu,un lucru e sigur...timpul nu ma iarta :-( .
In februarie fiul meu a implinit 4 ani...ce repede creste.As zice fara sa stau pe ganduri ca nu e corect , dar asta e ciclul vietii.Instinctul m-ar forta sa ma intristez , dar eu nu vreau,pierd prea mult timp facand asta,vreau sa fiu fericita , sa savurez la maxim fiecare secunda din viata ,sa ma bucur de ea si sa incerc din tot sulfetul si cat ma tin puterile sa o fac memorabila .
Cum va spuneam in alte postari ,nu stiu daca asa e firea mea sau e ceva ce-am construit pe parcursul anilor,dar eu ma hranesc cu sentimentelele oamenilor.Asa e si in acest caz.Visam un party care sa fie pe placul fiului meu si care pentru mine ar insemna cel mai mare cadou din Univers.
Pasionat de dinozauri de cand il stiu,nici nu ma gandeam la alta tema pentru petrecerea lui decat cu dinozauri.Atractia petrecerii avea sa fie tortul, in concordanta cu tema stabilita..Cererea si comanda a fost destul de clara si raspicata ''Il vleau pe Tylannosaulus Lex''...cel mai feroce dinozaur si cel care ii da forta micutului meu.De fapt, ii place pe toti, dar pentru Tyrannosaurus Rex a facut o pasiune :-))
Buddy Valastro,regele cofetarilor,spunea intr-un interviu ca ceea ce l-ar face sa spuna NU unui tort ,este gravitatia.Cam de problema asta m-am lovit eu,asa incepatoare in ale cofetarie cum sunt.Dar nu m-am lasat si nu m-am dat in spate de la nimic .Am stat ,m-am gandit,am analizat,m-am hotarat,m-am razgandit ,iar m-am hotarat si iar m-am razgandit si intr-un final am stabilit...T-rex sa fie!!!
Am inceput cu un schelet metalic ratat total :-((,am continuat cu al doilea,reusit din fericire :-)),am stricat doua portii de salam de biscuti ,pentru ca in final sa gasesc ''formula ''potrivita pentru a construi dinozaurul in picioare si sa para cat de real .''Piesa'' lipsa era o de ciocolata de casa ,mai moale ,care avea sa fie adezivul pentru salamul de biscuiti, mult prea sec si greu pentru a sta fix si teapan pe suportul construit.In momentul ala mi-as fi dorit sa existe si la noi foi din pasta de cereale,usoara,moale,maleabila si lipicioasa ,perfecta pentru figurine de genul asta.Nu e,nu e,ma descurc cu ce am...
Dupa ce intr-un final am modelat dinozaurul ,restul mi s-a parut floare la ureche .Prin acest tort am incercat de fapt sa fac o scena din era mezozoica care sa para cat mai reala.Cand l-am finisat pe T-rex am incercat sa-i punctez agresivitatea si puterea; l-am facut cu urme de sange, dupa o lupta evident castigata ,asa cum ii sade bine unui invingator dominant .Cu toate ca nu face parte din acea era,am mai pus in scena un detaliu...tablitele, placutele sau pancardele...cum vreti sa le ziceti,care mi-am dorit sa existe pentru ca am vrut sa semnifice evenimentul.Scolareii care deja stiu sa citesca ,le-au citit fiecare pe rand,ba in gand ,ba cu voce tare...pana si parintii;doar micutul nu a deslusit ce a fost scris si a citit ce a vrut,si anume ...''dinozaulul T-lex pimetenul meu'' .
Cu toate ca nu a fost la marele fix,cu toate ca de fiecare data imi zic ca urmatorul va fi si mai perfect,eu zic a iesit bine,mai urma sa vad ce avea ''juriul''sa zica .
Cand am adus tortul,am pus in mana parintilor toate aparatele foto din dotare,3 la numar, si am dat ordine clare:''cand vine tortul ,nu vreau sa scap nicio reactie de la nimeni''.De spaima...zis si facut,cu totii s-au conformat si blitzurile clipeau neincetat.Va spun sincer ca a fost apogeul petrecerii ...toti au ramas cu gura cascata in timp ce valuri de waauuuu se auzeau din toate colturile.Imi ziceam ,asta da ''hrana''.. mancare ,nici ca mai imi trebuia.
Dupa ce doua zile m-am dat pe spate sa iasa bine ,m-am stresat ,am injurat (sa-mi fie iertat ),dupa ce m-au luat toate caldurile de emotie daca le va placea , in sfarsit aveam sa rasuflu usurata :DAAAA,le-a placut tuturor,in special sarbatoritului .Dupa ce l-au studiat in detaliu, au sarit cu totii la gura lui si au lasat instant T-rex-ul fara dinti ...ce s-au mai distrat de el asa stirb cum era .
La vederea tortului invitatii deja faceam planuri.Daca ati sti ce comenzi am pe viitor ..ce teme si-au ales ,pfffiii,fiecare cu pasiunea lui.Nu stiu cum o sa o scot cu basma curata ..imaginatia unora e chiar bogata ..au cerut marea si sarea,dar va tin la curent.
Concluzie:
Lory ai dreptate, oboseala ramane cu mult in urma cand vezi zambete largi de bucurie pe fetele tuturor,sufletul e invadat de sentimente de mandrie ,implinire si incurajare,care parca iti dau si ai multa forta sa mergi mai departe cu capul sus.Deci,satisfactia bate clar oboseala si stresul...ba mai mult ,le face ko.
Cam atat,asta e descrierea ,urmeaza reteta,tortul e super bun,are o textura pufoasa,cremoasa ,ciocolatoasa si un gust intens,aromat .O mentiune...blatul in varianta de vanilie, nu cred ca merge,doar asa cu cacao, eu zic ca asta e secretul.
Sper sa va placa!
PS:Astept impresii,sfaturi,note, critici...sau orice altceva doriti .
Ahh,nu ma criticati prea tare,este al doilea tort al meu de o complexitate mai mare,imi place sa le fac sa vad la final ce iese,inca nu ma prea pricep,si cu toate astea, daca stau sa ma gandesc, tot mancarurile raman marea mea iubire :-))
Pusici tuturor !!!
.jpg)
.jpg)
.JPG)
