sâmbătă, 22 septembrie 2012

Magiun de prune...o dulceata pregatita in familie:-)

De cand ma stiu, cand am facut magiun de prune a fost convocata intreaga familie.
Nu este o dulceata pe care sa o faci singur, este mai degraba o reuniune cu cei dragi, unde petreci clipe frumoase alaturi de o cana de ceai, o cana de cafea, o ciorba fierbinte, sau un cucuruz copt.

Ca sa facem magiun de prune incepem de cu ziua sa culegem prunele, apoi ne asezam comod pe bancute.
Unii spala prunele bistritene coapte si dulci(caci astea' cele mai potrivite) si altii le scot samburii, sau le dejdioaca cum se zice pe la noi...nici macar nu stiu daca am scris corect, sau, daca exista termenul asta, io am scris cum se pronunta pe la noi:-)))
Apoi, cei care sunt norocosi si au caldarea de cupru la indemana(care este cea mai buna) pun prunele in caldare.
Unii le toaca prin masina, altii le lasa asa, intregi, in final face fiecare cum doreste:-)
Deci, cum caldarea se da de-a lungul satului, asa pe programare, la noi anu' asta a fost o incurcatura si am ramas fara caldare:-(.Prunele erau gata dejdiocate, n-aveam de gand sa le las sa se strice, asa ca le-am pus in cea mai mare oala, cea de 50 de litri, ne-am dotat cu cea mai mare sucitoare pe care am avut-o si am inceput sa bagam pe foc.Am bagat si-am amestecat pana ne-au sarit capacele...era vrei 3 noaptea si magiunul nu era gata.Am oprit focul si l-am lasat pana a doua zi...oricum nu mai era mult...credeam eu...

Mainile imi erau puscate si parca luasera forma batului cu care am inlocuit sucitoarea care nu mai facea fata, magiunul capata deja forme si incepea sa se ingroase bine.
Am inceput a doua zi cu o cafea apoi am bagat iar pe foc.Ne-a apucat din nou noaptea, dar nu ne-am lasat.Ne-am luat haine in spate si am fiert pe magiunul nostru pana s-a facut negru si gros...Doamne ce bine arata!!!
Intr-un final a fost gata...exact asa cum mi-l doream...gros, dulce, stralucitor cu un gust care n-are comparatie din punctul meu de vedere.
Poate ca va ganditi ca nu merita efortul...ei bine, io zic ca merita fiecare ora nedormita, fiecare muschi avariat, fiecare arsura si fiecare clipa petrecuta alaturi de soba ...toate acestea devin memorabile, caci la facut de magiun se impart amintiri placute pe care eu n-am de gand sa le ratez vreodata in viata mea!
Faceti si voi...va veti aminti de aceste zile si la batranete!
Acesta este magiunul de prune....o dulceata cu amintiri de familie!!!Dupa ce a fost gata, asa pe placul nostru, o parte l-am pus intr-o oala mare pe care am acoperit-o cu celofan ...asta e:

si restul in borcane pe care le-am legat cu celofan.Toate le-am bagat sa mai stea la caldurica in paturi pana a doua zi cand au luat drumul pivnitei, iar la iarna in dulciuri savuroase:-)))

 
Amintiri placute tuturor si vizionare placuta la Parada Provocarii Dulce Romanie,gazduita de Nicol,unde voi trimite magiunul meu de prune.

18 comentarii:

  1. Angelica, arata extraordinar, iar gustul... nici nu vreau sa ma gandesc! Povestea, prezentarea sunt de noata 20, iar experienta cu cei dragi, categoric nepretuita!
    Tare-mi place sa citesc asemenea povesti in familie. Cu atat mai mult dimineata devreme, langa o cafea aburinda, sub razele timide ale soarelui venit sa imprastie frigul de dincolo de ferestre.

    Te pup, un weekend fain!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Roxana multumesc frumos pentru cuvintele frumoase si aprecieri,sunt flatata:-)
      Te pup!Seara frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  2. Ma ucizi!!!!!!
    Salivez aici pe tastatura :)))
    Ceaiul il am cu mine, dar magiunul....imi lipseste, asa ca .... ti-am furat coltisotul acela de painica cu magiun.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ia si un borcan ca nu ma supar.Tare as vrea sa-l poti gusta sa vezi cat e de bun,n-are comparatie la gust.Mie tare mult imi place,e cea mai de pret dulceata pe care o pun in fiecare an,asa o consider eu cel putin.
      Te pup cu drag!

      Ștergere
  3. Mi-am adus aminte de Buni a mea, saracuta. Asa facea in fiecare an silvoita. Noi fiind copii nu stiam sa apreciem. Acum as vrea-o inapoi si pe Buni si clipele petrecute cu dumneaei cand facea silvoita.
    Te pup si-ti multumesc pentru ca mi-ai adus aminte de cei mai frumosi ani ai mei! :*

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cu mare placere.
      Imi pare rau pentru buni a ta,ce greu e fara ele.Eu mai am doar o bunica, are 89 de ani,si-mi doresc s-o tina Domnul sanatoasa multi ani si de acum incolo.
      Iti multumesc pentru cuvintele frumoase!
      Te pup si eu:-)

      Ștergere
  4. "Magiunul de prune....o dulceata cu amintiri de familie"...Doamne ca bine l-ai mai nimerit !!!Perfecta dreptate ai.
    Un 10 cu ***** pentru poveste, ca de gust...ce sa mai spun....Eu vin cu un colt de piine calda de la mine de pe blog si facem schimb. Vrei ???
    PS...sa te intreb cum iti arata palmele ???
    Te Tzuc Angela draga si sa ai o duminica linistita, asa cum ti-o doresti !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Sidy mersi frumos pentru cuvintele frumoase si aprecieri!
      Facem schimbul cum sa nu!Chiar mi-e dor de-o paine calda,toata saptamana am fost numai pe drumuri si-am mancat doar asa pe sarite,asa ca,vine la fix;-)
      Palmele sunt acum bine...am spalat vreo trei ture de haine cu mana sa mi se duca negreata de pe ele si mi-am facut masaje la greu,au intepenit bine,nu gluma;-)))
      Te tzuc si io.

      Ștergere
  5. Foarte bun magiunul, mai ales ca este atat de "lucrat"!!! Frumoasa atmosfera de familie in jurul ceaunului, sau caldarii, sau oalei...

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Oooo da!!!e lucrat nu gluma,dar isi merita tot efortul,nu-i asa?
      Te pup1

      Ștergere
  6. Eeeeeeeeeeeeeeeeeei, magiunul de prune imi aduce aminte de copilarie.
    O zi frumoasa de duminica!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Cred ca e ceva molipsitor,pe toti ne duce cu gandul la copilarie.
      Te pup Medi!

      Ștergere
  7. Ce frumos , dar ce amintiri cuprinse in clipe magice !!!! Bravooooo ptr tot ceea ce faci , iar atunci cand faci totul cu atata placere, clar merita orice efort !!! ;)
    PS.Vad ca si tu ai boala pe sfoara prinsa de borcane !!! ;) <3

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc frumos pentru aprecieri!
      Boala sforii o am demult:-)))cred ca de cand ma stiu,ador stilul rustic.In camara imi pastrez toate borcanele si sticlele legate cu sfoara,imi place asa de mult cum arata!!!
      Pupic!

      Ștergere

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...