Magiun de prune...o dulceata pregatita in familie:-)

De cand ma stiu, cand am facut magiun de prune a fost convocata intreaga familie.
Nu este o dulceata pe care sa o faci singur, este mai degraba o reuniune cu cei dragi, unde petreci clipe frumoase alaturi de o cana de ceai, o cana de cafea, o ciorba fierbinte, sau un cucuruz copt.

Ca sa facem magiun de prune incepem de cu ziua sa culegem prunele, apoi ne asezam comod pe bancute.
Unii spala prunele bistritene coapte si dulci(caci astea' cele mai potrivite) si altii le scot samburii, sau le dejdioaca cum se zice pe la noi...nici macar nu stiu daca am scris corect, sau, daca exista termenul asta, io am scris cum se pronunta pe la noi:-)))

Apoi, cei care sunt norocosi si au caldarea de cupru la indemana(care este cea mai buna) pun prunele in caldare.
Unii le toaca prin masina, altii le lasa asa, intregi, in final face fiecare cum doreste:-)

Deci, cum caldarea se da de-a lungul satului, asa pe programare, la noi anu' asta a fost o incurcatura si am ramas fara caldare:-(.Prunele erau gata dejdiocate, n-aveam de gand sa le las sa se strice, asa ca le-am pus in cea mai mare oala, cea de 50 de litri, ne-am dotat cu cea mai mare sucitoare pe care am avut-o si am inceput sa bagam pe foc.Am bagat si-am amestecat pana ne-au sarit capacele...era vrei 3 noaptea si magiunul nu era gata.Am oprit focul si l-am lasat pana a doua zi...oricum nu mai era mult...credeam eu...

Mainile imi erau puscate si parca luasera forma batului cu care am inlocuit sucitoarea care nu mai facea fata, magiunul capata deja forme si incepea sa se ingroase bine.

Am inceput a doua zi cu o cafea apoi am bagat iar pe foc.Ne-a apucat din nou noaptea, dar nu ne-am lasat.Ne-am luat haine in spate si am fiert pe magiunul nostru pana s-a facut negru si gros...Doamne ce bine arata!!!

Intr-un final a fost gata...exact asa cum mi-l doream...gros, dulce, stralucitor cu un gust care n-are comparatie din punctul meu de vedere.

Poate ca va ganditi ca nu merita efortul...ei bine, io zic ca merita fiecare ora nedormita, fiecare muschi avariat, fiecare arsura si fiecare clipa petrecuta alaturi de soba ...toate acestea devin memorabile, caci la facut de magiun se impart amintiri placute pe care eu n-am de gand sa le ratez vreodata in viata mea!

Faceti si voi...va veti aminti de aceste zile si la batranete!

Acesta este magiunul de prune....o dulceata cu amintiri de familie!!!Dupa ce a fost gata, asa pe placul nostru, o parte l-am pus intr-o oala mare pe care am acoperit-o cu celofan ...asta e:

si restul in borcane pe care le-am legat cu celofan.Toate le-am bagat sa mai stea la caldurica in paturi pana a doua zi cand au luat drumul pivnitei, iar la iarna in dulciuri savuroase:-)))

 

Amintiri placute tuturor si vizionare placuta la Parada Provocarii Dulce Romanie,gazduita de Nicol,unde voi trimite magiunul meu de prune.